Adevar si Credinta

Daca ateismul este o religie, atunci sănătatea este o boală!!!

Despre Împărtășirea cu NEVREDNICIE.

with 2 comments

sursă foto

S-a discutat foarte mult pe această temă. Menționăm o parte din aceste articole:

Să vedem ce spun Canoanele:
„Împărtășirea, cuminecarea sau euharistia este împreunarea cu Hristos prin gustare, a însuși Trupul și Sângele Domnului ( Matei 26, 19-30; Ioan 6, 32-58 ). Omul trebuie să se ispitească pe sine pregătindu-se prin spovedanie curată și împlinirea canonisirii ( I Cor. 11,28; II Cor. 13,5 ) și numai dacă duhovnicul îi va da voie poate să guste din Sfânta Euharistie. Cei nevrednici mănâncă și beau întru osândă ( I Cor. 11-27-32), iar cei care duc o viață imorală și disprețuiesc prin indiferență această Taină, speculând-o ca Iuda, prin înșelăciuni de tot felul, va intra satana în ei ( Ioan 13,27).  I ec. 13; Grigorie de Nyssa 5

„…numai că pentru cei evlavioși și vrednici le aduce iertare și viață veșnică, iar celor neevlavioși și nevrednici le aduce osândă și muncă veșnică. Cine învață altfel să fie anatema!” Pavăza Ort. Dec. XVII

„…precum și cel ce are dușman și-i ține neîncetată ură, NU se poate apropia de Sfânta Împărtășanie” SF. Ioan Hrisostom – D. Statui XX,1.

” Cel ce va lua canonisire de la duhovnicul său, ca să nu se împărtășească, și se va împărtăși să se despartă de biserică trei ani, că se cade ca cel ce leagă să-l și dezlege.” PGB, 115

„Străduiește-te, o preotule, să fii lucrător […]Nu da pe Fiul lui Dumnezeu în mâinile nevrednicilor (la împărtășire)” Sf. Vasile 15; Către cel nou hirotonisit.

Ca ortodoxia noastră să fie curată și adevărată trebuie întotdeauna să ne raportăm la dogme și canoane. Iar ca o încununare a credinței și faptelor noastre bune ne unim cu Hristos prin Euharistie. Iar unirea cu Dumnezeu NU poate fi făcută în nevrednicie, în minciună, în indiferență, în nepăsare și în fărădelege! Privim în jurul nostru și conștientizam faptul că din ce în ce mai mult că ortodoxia (cu care de multe ori ne lăudăm) și credința noastră se săvârșesc din păreri, „de la babe citire!”, „pentru ca așa e mai comod”, pe grabă sau dintr-un formalism fără nici un pic de trăire. De multe ori nici nu prea mai mergem la biserică pentru că… nu-i așa că  „slujba e  și la televizor…”. Câți dintre noi conștientizează că prin Euharistie te unești cu Dumnezeu și câți săvârșesc această rânduială doar „pentru că așa trebuie” sau „pentru că așa este bine”?

Câți dintre noi mai poartă de grijă aproapelui, prin această grijă înțelegându-se și îndemnul către Euharistie? Ne întoarcem la canon și citim așa: „Daca cineva va muri neîmpărtășit din neglijența lui să se facă pentru dânsul Liturghii și milostenii, iar cei vârstnici ai casei care NU l-au ajutat, să fie canonisiți și opriți de la împărtășanie” Nu ne-a poruncit oare Dumnezeu să ne IUBIM unii pe alții?

Written by Eshaton

Ianuarie 18, 2013 at 11:23

Publicat în Adevar si Credinta

Tagged with

Mihai Bendeac și Biserica Ortodoxă.

with 8 comments

După-amiază. Din dorința de a fi la curent cu ce se întâmplă în peisajul știrilor dau peste următorul articol.

Pentru simplitate îl postăm și aici: „Promit solemn si ferm ca NU voi mai intra, incepand din azi, in nicio biserica ortodoxa. Mi-e greata de TOT ce inseamna religie. E un rau mai mare decat orice secta satanica. Exista o teama stupida de a vorbi deschis despre asta. Cum sa vorbesti religia de rau?! Te bate Dumnezeu! Da’ cine e Dumnezeu? Morosanu?! Ba chiar se si spune ca e cumplit „blestemul preotilor”. Uite parerea mea. Dumnezeu nu face rau. Niciodata! Nimanui! Dumnezeu e Iubire. Asa ca, decat sa pup eu mana unor borfasi mercantili turnatori, n-ar vrea sa ma pupe ei? Ghici unde? Treziti-va!!!

Îmi amintesc zâmbind cum râdeam atunci când aveai emisiune la TV.

Spui că începând de azi nu vei mai intra în nici o biserică ortodoxă? Unde este noutatea? Te-a obligat cineva să faci asta? A venit cineva și te-a tras de mânecă? Duminică dimineața suna ceasul când se crăpa de ziuă amintindu-ți că este zi de rugăciune și înălțat gândul către Dumnezeu? Sincer, nu cred…însă asta este o părere personală și nu am eu dreptul să judec.

Spui că îți este greață de tot ce înseamnă religie? Îți este greață de străbunii tăi care și cu această religie bătută și blamată a noastră au ‘mers” înainte. Îți este greață de cei care te înconjoară și care cred în Dumnezeu și își manifestă în mod văzut această credință?Acest mod văzut  se numește religie. Înseamnă că îți este greață ca ești român. Da…ai învățat și tu la școală că românismul si ortodoxia merg mână în mână. Sigur îmi vei spune că dacă vorbesc despre așa ceva sunt anacronic și învechit. Posibil. Dar cel puțin NU îmi este greață.

Asemuiești Ortodoxia cu satanismul? Te alfi într-o gravă eroare. Pe nici un plan al culturii, religiei, al logicii, etc., cei doi termeni și cele două realități nu pot sta una lângă alta și nu pot suferi asemănare. Poți oare să spui că lumina este un rău mai mare decât cel mai negru întuneric?

Adevărat este că Dumnezeu nu face niciodată rău. Răul este făcut și răspândit tocmai din absența lui Dumnezeu. Răul se răspândește prin lipsa credinței și prin reprimarea modului văzut al acesteia – religia…știi tu…de care îți era greață. Și până la urmă ce are de-a face Dumnezeu cu pupatul mâinii unui borfaș mercantil turnător? Îți mărturisesc numai ție că de turnat…nu am avut pe cine…mercantil nu sunt, iar borfaș nici atât. Țin prea mult la educația pe care am primit-o ca să pot fi caracterizat cu toți acești termeni la un loc.

Așadar frate Mihai…dacă ti-am deranjat vreodată somnul de duminică dimineață, trezindu-te și insistând să vii la biserică…îmi cer iertare! Dacă ți-am făcut greață cu religia mea..îmi cer iertare! Dacă te-am speriat vreodată spunându-ți că dacă săvârșești răul se coboară Moroșanu…ăă…pardon…Dumnezeu din cer și te bate…îmi cer iertare! Și în final…dacă am insistat să-mi pupi mâna de borfaș mercantil turnător…îmi cer iertare. Eu în schimb te sarut pe obraz (și nu ghici unde…)  și îți urez și doresc toate cele bune.

Written by Eshaton

Ianuarie 16, 2013 at 14:59

Publicat în Adevar si Credinta

Tagged with , ,

Fără cuvinte…

leave a comment »

 

Written by Eshaton

Iunie 16, 2012 at 19:19

Publicat în Adevar si Credinta

Toate acestea au fost de la Mine!

with one comment

Preluare de pe Blogul lui Vasile Calin Dragan

Urmatorul text cuprinde o scrisoare trimisa de catre Parintele Serafim unui fiu duhovnicesc, episcop, care era într-o închisoare sovietică. Este o omilie plină de mângâiere si bună sfătuire pe care Dumnezeu Creatorul o adresează sufletului omului:

O scrisoare către un fiu duhovnicesc aflat într-o închisoare sovietică

Te-ai gândit vreodată că tot ceea ce te priveşte pe tine Mă priveşte la fel de mult şi pe Mine? Lucrurile care te privesc pe tine sunt la fel de importante ca lumina ochilor Mei. Te preţuiesc atât de mult în ochii Mei (El vorbeşte despre suflet) şi te iubesc atât de mult; de aceea, e o bucurie atat de specială pentru Mine sa te pregătesc şi să te încerc. Când ispitele şi vrăjmaşul vin peste tine, revărsându-se precum un râu asupra ta, vreau să ştii că, aceasta a fost de la Mine.

Vreau să ştii că slăbiciunea ta are nevoie de tăria Mea, iar scăparea şi izbăvirea ta stau în a Mă lăsa să am grijă de tine. Ia aminte, când eşti cuprins în vâltoarea imprejurărilor grele, între oameni care nu te înţeleg, care nu iau în seamă lucrurile ce îţi aduc bucurie şi te izgonesc de la ei, aceasta a fost de la Mine.

Eu sunt Dumnezeul tău, toate împrejurările vieţii tale sunt în mâinile Mele; nu ai ajuns din întâmplare în situaţia ta, ci este tocmai locul pe care l-am pregătit pentru tine. Nu tu mi-ai cerut să te învăţ smerenia? Iar acolo, te-am aşezat în atmosfera potrivită, în şcoala unde te vor învăţa ceea ce ai nevoie. Locul in care trăieşti acum, precum şi cei care trăiesc în jurul tău, nu fac altceva decât Voia Mea. Ai dificultăţi financiare şi abia supravieţuieşti? Ia aminte, aceasta a fost de la Mine.

Vreau să ştii că Eu dispun de banii tăi; caută scăparea la Mine şi întelege că Eu sunt izbăvirea Ta. Ia aminte, cămarile Mele sunt pline şi inepuizabile şi să fii convins că Eu îmi ţin toate promisiunile. Nu primi ca oamenii să-ţi spună când eşti în necaz: ”Să nu crezi în Domnul şi Dumnezeul Tău.” Ai petrecut vreodată întreaga noapte în zbucium? Eşti despărţit de rudele tale, de oamenii pe care îi iubeşti? Am lăsat să ţi se întâmple toate acestea astfel încât să te întorci către Mine şi în Mine să afli veşnica mângâiere şi odihnă. Te-a dezamăgit prietenul tău, sau cineva căruia ţi-ai deschis inima?, aceasta a fost de la Mine.

Am îngăduit ca această suferinţă să te atingă astfel încât să înveţi că cel mai bun prieten al tău este Domnul. Înfăţişează-Mi-le toate Mie şi spune-mi tot ce ai pe suflet. Te-a vorbit cineva de rău? Las-o în grija Mea. Lipeşte-te de Mine, în Mine este adăpostul tău, astfel încât vei fi ferit de războirile neamurilor. Voi face ca dreptatea ta să strălucească precum lumina, iar viaţa ta ca miezul zilei. Planurile tale au fost destrămate, a slăbit sufletul tau iar tu te simţi sfârşit, aceasta a fost de la Mine.

Ți-ai facut planuri şi ţi-ai stabilit obiective; le-ai adus înaintea Mea să le binecuvântez. Dar vreau să laşi toate în seama Mea, să călăuzesc şi să îndrept cu Mâna Mea împrejurările vieţii tale, căci tu eşti orfanul, iar nu stăpânul. Pierderi neaşteptate au venit peste tine şi deznădejdea ţi-a cuprins inima, ia aminte, aceasta a fost de la Mine.

Căci cu această multă oboseală şi teamă mare te încerc, ca să văd cât de puternică îţi e credinţa în promisiunile Mele şi îndrăzneala în rugăciune pentru aproapele tău. De ce nu eşti tu cel care şi-a încredinţat grija pentru cei dragi iubirii Mele celei purtatoare de grijă? De ce nu eşti tu cel care îi lasă în ocrotirea Preacuratei Maicii Mele? Boli grave au venit peste tine, care poate vor fi vindecate sau poate sunt de nevindecat, ţintuindu-te de patul tău, aceasta a fost de la Mine.

Pentru că vreau să Mă cunoşti mai adânc, prin boala trupului şi să nu murmuri împotriva acestor încercări pe care ţi le trimit. Nu încerca să înţelegi planurile Mele despre căile diferite de mântuire a sufletelor oamenilor, ci fără cârtire şi cu umilinţă pleacă-ţi capul înaintea bunătăţii Mele. Ai visat să faci ceva extraordinar pentru Mine, dar în loc să indeplineşti asta, ai căzut pe patul de suferinţă, aceasta a fost de la Mine.

Pentru că te-ai fi cufundat astfel în lucrurile tale şi Mi-ar fi fost cu neputinţă să-ţi mai ridic gândul către Mine, iar Eu vreau să te învăţ cele mai adânci cugetări şi învăţăturile Mele, ca să-Mi slujeşti. Vreau să te învăţ să simţi cum tu nu eşti nimic fară Mine. Câţiva dintre cei mai buni fii ai Mei sunt cei care s-au despărţit de activităţile vieţii, pentru a învăţa să folosească arma rugăciunii neîncetate. Ai fost chemat pe neaşteptate să preiei o responsabilitate dificilă, indurată în numele Meu. Îţi încredinţez aceste greutăţi şi din acest motiv Domnul Dumnezeul tău iţi va binecuvânta toate lucrurile tale, în toate carările tale. În toate, Domnul îţi va fi învăţător şi îndrumător. În această zi, am pus în mâinile tale, copilaşul Meu, acest vas plin cu mirul cel dumnezeiesc, să-l foloseşti din belşug. Adu-ţi aminte întotdeauna că fiecare dificultate de care te vei izbi, fiecare cuvânt jignitor, fiecare vorbire de rău şi critică, fiecare piedică în lucrarea ta care ar putea sa nască în tine frustrare sau dezamăgire, fiecare descoperire a slăbiciunilor şi neputinţelor tale va fi unsă cu acest untdelemn, aceasta a fost de la Mine.

Cunoaşte şi aminteşte-ţi pururea, oriunde ai fi, că orice bold care te inţeapă va fi tâmpit (orice ac va fi tocit), de îndată ce vei învăţa, în toate lucrurile tale, să priveşti către Mine. Toate ţi le-am trimis Eu, pentru desăvârşirea sufletului tău,

Toate acestea au fost de la Mine.

Precizari:

Sfântul Serafim de Virița (1866-1949) este unul dintre cei aproximativ 1200 de sfinți pe care Sinodul Ierarhic al Bisericii Ortodoxe Ruse i-a canonizat de-a lungul istoriei. Pentru canonizarea Sfântului Serafim, sinodul s-a adunat în 13-16 August 2000 în Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova.

Din cuvintele Cuviosului Stareț:

Nici o picatură din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugăciunea mamei are mare putere“.

Rugăciunea îngrădește si respinge cumplitele îndemnuri ale puterii întunecate. Și mai cu deosebire este puternică rugaciunea celor apropiați. Rugăciunea mamei, rugăciunea prietenului – ea are o mare putere”.

Sfântul spunea despre sine:

Eu sunt o cămară în care se adună suferințele oamenilor”

Imitându-și sfântul protector, Parintele s-a rugat și el o mie de nopți pe o piatră în fața icoanei Sf. Serafim din Sarov.

Părintele Serafim iubea foarte mult tinerii. În vremea lui oamenii tineri nu mergeau la biserică aproape deloc, iar când totuși era vizitat de către ei, Parintele se bucura nespus. El obișnuia să spună că rolul tinerilor va fi foarte important în viitoarea retrezire a vietii bisericești. De asemenea, obișnuia să spună că va veni o vreme când pervertirea și desfrânarea printre tineri va atinge cel mai mare grad de decădere. Cu greu se va mai găsi vreun suflet feciorelnic printre ei. Tinerii vor vedea că nimeni nu îi pedepsește pentru ceea ce fac și astfel vor crede că totul le este permis pentru satisfacerea dorințelor si plăcerilor. Dar Dumnezeu îi va chema, totuși, și ei vor înțelege că nu mai pot continua o astfel de viață. Apoi, pe diferite căi, vor fi conduși către Dumnezeu. Mulți oameni vor avea o înclinare către viața ascetică. Cei care vor fi fost mari pacătoși și alcoolici vor umple bisericile și vor avea o mare sete de viața duhovnicească. Mulți vor deveni monahi. Mănăstirile se vor redeschide și bisericile vor fi pline de credincioși. Tinerii vor merge în pelerinaje la locurile sfinte. Acele vremuri vor fi frumoase. Faptul că astăzi ei săvârșesc păcate grave, îi va duce către o mare și adancă pocăință. La fel cum candela înainte să se stingă stralucește puternic și aruncă scântei în jur, iar cu lumina ei luminează întunericul dimprejur, la fel va fi și viața Bisericii în vremurile din urmă. Și sfârșitul este aproape.

Written by Eshaton

Februarie 11, 2011 at 12:47

Publicat în Adevar si Credinta

Să mai și zâmbim???

with one comment

 

Un ateu se plimba prin pădure minunându-se de frumusețile naturii: Ce copaci impresionanți! Ce râuri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate. Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sănatos și cu pofta de mâncare.
Ingrozit, ateul o ia la fuga, însa ursul avea condiție fizică asa ca il urmeaza conștiincios. Tipul era atat de îngrozit încat la un moment dat se împiedica și cade.
Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste: Doamneeee!!!

In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul înghetă in poziția in care se afla, pădurea rămase neclintita si o lumina se revarsa din cer. Tipul, șocat, auzi o voce:
Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama întamplării cosmice… vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?

Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel sa devina ursul crestin?
– Foarte bine, raspunse vocea.

Lumina disparu, zgomotul padurii reveni. Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse:
Doamne, binecuvintează aceste bucate. Amin.

Written by Eshaton

Februarie 11, 2011 at 12:32

Publicat în Adevar si Credinta

Frumusețea creștinismului arab

leave a comment »

Psalmul 135

1. Lăudaţi pe Domnul că este bun, că în veac este mila Lui.
2. Lăudaţi pe Dumnezeul dumnezeilor, că în veac este mila Lui.
3. Lăudaţi pe Domnul domnilor, că în veac este mila Lui.
4. Singurul Care face minuni mari, că în veac este mila Lui.
5. Cel ce a făcut cerul cu pricepere, că în veac este mila Lui.
6. Cel ce a întărit pământul pe ape, că în veac este mila Lui.
7. Cel ce a făcut luminătorii cei mari, că în veac este mila Lui.
8. Soarele, spre stăpânirea zilei, că în veac este mila Lui.
9. Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, că în veac este mila Lui.
10. Cel ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, că în veac este mila Lui.
11. Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, că în veac este mila Lui.
12. Cu mână tare şi cu braţ înalt, că în veac este mila Lui.
13. Cel ce a despărţit Marea Roşie în două; că în veac este mila Lui.
14. Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, că în veac este mila Lui.
15. Şi a răsturnat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, că în veac este mila Lui.
16. Cel ce a trecut pe poporul Lui prin pustiu, că în veac este mila Lui.
17. Cel ce a bătut împăraţi mari, că în veac este mila Lui.
18. Cel ce a omorât împăraţi tari, că în veac este mila Lui.
19. Pe Sihon împăratul Amoreilor, că în veac este mila Lui.
20. Şi pe Og împăratul Vasanului, că în veac este mila Lui.
21. Şi le-a dat pământul lor moştenire, că în veac este mila Lui.
22. Moştenire lui Israel, robul Lui, că în veac este mila Lui.
23. Că în smerenia noastră şi-a adus aminte de noi Domnul, că în veac este mila Lui.
24. Şi ne-a izbăvit pe noi de vrăjmaşii noştri, că în veac este mila Lui.
25. Cel ce dă hrană la tot trupul, că în veac este mila Lui.
26. Lăudaţi pe Dumnezeul cerului, că în veac este mila Lui.

Written by Eshaton

Februarie 11, 2011 at 11:12

Publicat în Multimedia

O simplă lumânare?

leave a comment »

 

M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la lumina mea. Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică.

De fapt eu am doar două posibilităţi:

Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.

A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât sa rămân rece şi fără rost.

Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.

Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, „împreună luminaţi mai mult”.

 

sursa – Ortodoxia .md

Written by Eshaton

Ianuarie 29, 2011 at 17:08

Publicat în Adevar si Credinta

%d blogeri au apreciat asta: