Toate acestea au fost de la Mine!
Preluare de pe Blogul lui Vasile Calin Dragan
Urmatorul text cuprinde o scrisoare trimisa de catre Parintele Serafim unui fiu duhovnicesc, episcop, care era într-o închisoare sovietică. Este o omilie plină de mângâiere si bună sfătuire pe care Dumnezeu Creatorul o adresează sufletului omului:
O scrisoare către un fiu duhovnicesc aflat într-o închisoare sovietică
Te-ai gândit vreodată că tot ceea ce te priveşte pe tine Mă priveşte la fel de mult şi pe Mine? Lucrurile care te privesc pe tine sunt la fel de importante ca lumina ochilor Mei. Te preţuiesc atât de mult în ochii Mei (El vorbeşte despre suflet) şi te iubesc atât de mult; de aceea, e o bucurie atat de specială pentru Mine sa te pregătesc şi să te încerc. Când ispitele şi vrăjmaşul vin peste tine, revărsându-se precum un râu asupra ta, vreau să ştii că, aceasta a fost de la Mine.
Vreau să ştii că slăbiciunea ta are nevoie de tăria Mea, iar scăparea şi izbăvirea ta stau în a Mă lăsa să am grijă de tine. Ia aminte, când eşti cuprins în vâltoarea imprejurărilor grele, între oameni care nu te înţeleg, care nu iau în seamă lucrurile ce îţi aduc bucurie şi te izgonesc de la ei, aceasta a fost de la Mine.
Eu sunt Dumnezeul tău, toate împrejurările vieţii tale sunt în mâinile Mele; nu ai ajuns din întâmplare în situaţia ta, ci este tocmai locul pe care l-am pregătit pentru tine. Nu tu mi-ai cerut să te învăţ smerenia? Iar acolo, te-am aşezat în atmosfera potrivită, în şcoala unde te vor învăţa ceea ce ai nevoie. Locul in care trăieşti acum, precum şi cei care trăiesc în jurul tău, nu fac altceva decât Voia Mea. Ai dificultăţi financiare şi abia supravieţuieşti? Ia aminte, aceasta a fost de la Mine.
Vreau să ştii că Eu dispun de banii tăi; caută scăparea la Mine şi întelege că Eu sunt izbăvirea Ta. Ia aminte, cămarile Mele sunt pline şi inepuizabile şi să fii convins că Eu îmi ţin toate promisiunile. Nu primi ca oamenii să-ţi spună când eşti în necaz: ”Să nu crezi în Domnul şi Dumnezeul Tău.” Ai petrecut vreodată întreaga noapte în zbucium? Eşti despărţit de rudele tale, de oamenii pe care îi iubeşti? Am lăsat să ţi se întâmple toate acestea astfel încât să te întorci către Mine şi în Mine să afli veşnica mângâiere şi odihnă. Te-a dezamăgit prietenul tău, sau cineva căruia ţi-ai deschis inima?, aceasta a fost de la Mine.
Am îngăduit ca această suferinţă să te atingă astfel încât să înveţi că cel mai bun prieten al tău este Domnul. Înfăţişează-Mi-le toate Mie şi spune-mi tot ce ai pe suflet. Te-a vorbit cineva de rău? Las-o în grija Mea. Lipeşte-te de Mine, în Mine este adăpostul tău, astfel încât vei fi ferit de războirile neamurilor. Voi face ca dreptatea ta să strălucească precum lumina, iar viaţa ta ca miezul zilei. Planurile tale au fost destrămate, a slăbit sufletul tau iar tu te simţi sfârşit, aceasta a fost de la Mine.
Ți-ai facut planuri şi ţi-ai stabilit obiective; le-ai adus înaintea Mea să le binecuvântez. Dar vreau să laşi toate în seama Mea, să călăuzesc şi să îndrept cu Mâna Mea împrejurările vieţii tale, căci tu eşti orfanul, iar nu stăpânul. Pierderi neaşteptate au venit peste tine şi deznădejdea ţi-a cuprins inima, ia aminte, aceasta a fost de la Mine.
Căci cu această multă oboseală şi teamă mare te încerc, ca să văd cât de puternică îţi e credinţa în promisiunile Mele şi îndrăzneala în rugăciune pentru aproapele tău. De ce nu eşti tu cel care şi-a încredinţat grija pentru cei dragi iubirii Mele celei purtatoare de grijă? De ce nu eşti tu cel care îi lasă în ocrotirea Preacuratei Maicii Mele? Boli grave au venit peste tine, care poate vor fi vindecate sau poate sunt de nevindecat, ţintuindu-te de patul tău, aceasta a fost de la Mine.
Pentru că vreau să Mă cunoşti mai adânc, prin boala trupului şi să nu murmuri împotriva acestor încercări pe care ţi le trimit. Nu încerca să înţelegi planurile Mele despre căile diferite de mântuire a sufletelor oamenilor, ci fără cârtire şi cu umilinţă pleacă-ţi capul înaintea bunătăţii Mele. Ai visat să faci ceva extraordinar pentru Mine, dar în loc să indeplineşti asta, ai căzut pe patul de suferinţă, aceasta a fost de la Mine.
Pentru că te-ai fi cufundat astfel în lucrurile tale şi Mi-ar fi fost cu neputinţă să-ţi mai ridic gândul către Mine, iar Eu vreau să te învăţ cele mai adânci cugetări şi învăţăturile Mele, ca să-Mi slujeşti. Vreau să te învăţ să simţi cum tu nu eşti nimic fară Mine. Câţiva dintre cei mai buni fii ai Mei sunt cei care s-au despărţit de activităţile vieţii, pentru a învăţa să folosească arma rugăciunii neîncetate. Ai fost chemat pe neaşteptate să preiei o responsabilitate dificilă, indurată în numele Meu. Îţi încredinţez aceste greutăţi şi din acest motiv Domnul Dumnezeul tău iţi va binecuvânta toate lucrurile tale, în toate carările tale. În toate, Domnul îţi va fi învăţător şi îndrumător. În această zi, am pus în mâinile tale, copilaşul Meu, acest vas plin cu mirul cel dumnezeiesc, să-l foloseşti din belşug. Adu-ţi aminte întotdeauna că fiecare dificultate de care te vei izbi, fiecare cuvânt jignitor, fiecare vorbire de rău şi critică, fiecare piedică în lucrarea ta care ar putea sa nască în tine frustrare sau dezamăgire, fiecare descoperire a slăbiciunilor şi neputinţelor tale va fi unsă cu acest untdelemn, aceasta a fost de la Mine.
Cunoaşte şi aminteşte-ţi pururea, oriunde ai fi, că orice bold care te inţeapă va fi tâmpit (orice ac va fi tocit), de îndată ce vei învăţa, în toate lucrurile tale, să priveşti către Mine. Toate ţi le-am trimis Eu, pentru desăvârşirea sufletului tău,
Toate acestea au fost de la Mine.
Precizari:
Sfântul Serafim de Virița (1866-1949) este unul dintre cei aproximativ 1200 de sfinți pe care Sinodul Ierarhic al Bisericii Ortodoxe Ruse i-a canonizat de-a lungul istoriei. Pentru canonizarea Sfântului Serafim, sinodul s-a adunat în 13-16 August 2000 în Catedrala Hristos Mântuitorul din Moscova.
Din cuvintele Cuviosului Stareț:
“Nici o picatură din lacrimile mamei nu piere in zadar! Rugăciunea mamei are mare putere“.
“Rugăciunea îngrădește si respinge cumplitele îndemnuri ale puterii întunecate. Și mai cu deosebire este puternică rugaciunea celor apropiați. Rugăciunea mamei, rugăciunea prietenului – ea are o mare putere”.
Sfântul spunea despre sine:
”Eu sunt o cămară în care se adună suferințele oamenilor”
Imitându-și sfântul protector, Parintele s-a rugat și el o mie de nopți pe o piatră în fața icoanei Sf. Serafim din Sarov.
Părintele Serafim iubea foarte mult tinerii. În vremea lui oamenii tineri nu mergeau la biserică aproape deloc, iar când totuși era vizitat de către ei, Parintele se bucura nespus. El obișnuia să spună că rolul tinerilor va fi foarte important în viitoarea retrezire a vietii bisericești. De asemenea, obișnuia să spună că va veni o vreme când pervertirea și desfrânarea printre tineri va atinge cel mai mare grad de decădere. Cu greu se va mai găsi vreun suflet feciorelnic printre ei. Tinerii vor vedea că nimeni nu îi pedepsește pentru ceea ce fac și astfel vor crede că totul le este permis pentru satisfacerea dorințelor si plăcerilor. Dar Dumnezeu îi va chema, totuși, și ei vor înțelege că nu mai pot continua o astfel de viață. Apoi, pe diferite căi, vor fi conduși către Dumnezeu. Mulți oameni vor avea o înclinare către viața ascetică. Cei care vor fi fost mari pacătoși și alcoolici vor umple bisericile și vor avea o mare sete de viața duhovnicească. Mulți vor deveni monahi. Mănăstirile se vor redeschide și bisericile vor fi pline de credincioși. Tinerii vor merge în pelerinaje la locurile sfinte. Acele vremuri vor fi frumoase. Faptul că astăzi ei săvârșesc păcate grave, îi va duce către o mare și adancă pocăință. La fel cum candela înainte să se stingă stralucește puternic și aruncă scântei în jur, iar cu lumina ei luminează întunericul dimprejur, la fel va fi și viața Bisericii în vremurile din urmă. Și sfârșitul este aproape.
Să mai și zâmbim???
Un ateu se plimba prin pădure minunându-se de frumusețile naturii: Ce copaci impresionanți! Ce râuri cristaline! Ce animale frumoase!
La un moment dat, in timp ce se relaxa, omul aude in spatele lui zgomote ciudate. Cand se intoarce vede un urs ca-n povesti: mare, frumos, sănatos și cu pofta de mâncare.
Ingrozit, ateul o ia la fuga, însa ursul avea condiție fizică asa ca il urmeaza conștiincios. Tipul era atat de îngrozit încat la un moment dat se împiedica și cade.
Ursul il apucase deja de un picior asa ca omul, paralizat de frica, racneste: Doamneeee!!!
In secunda urmatoare, timpul se opri, ursul înghetă in poziția in care se afla, pădurea rămase neclintita si o lumina se revarsa din cer. Tipul, șocat, auzi o voce:
– Mi-ai negat existenta toata viata, le-ai explicat si altora ca sunt un mit, ai pus toata creatia Mea pe seama întamplării cosmice… vrei acum sa te salvez? Pot eu sa te consider credincios cu adevarat?
Ateul se uita fix in lumina si raspunse:
– As fi ipocrit sa Iti cer brusc sa ma consideri credincios, dar poate ai reusi intr-un fel sa devina ursul crestin?
– Foarte bine, raspunse vocea.
Lumina disparu, zgomotul padurii reveni. Ursul il elibera din ghearele sale, isi impreuna labele din fata si spuse:
– Doamne, binecuvintează aceste bucate. Amin.
Frumusețea creștinismului arab
Psalmul 135
O simplă lumânare?
M-aţi aprins şi vă uitaţi gânditori la lumina mea. Simţiţi bucurie în suflet? În mod sigur eu mă bucur, pentru că am un sens numai când ard. Nu sunt tristă, chiar dacă arzând, am devenit mai mică.
De fapt eu am doar două posibilităţi:
Prima, e să rămân întreagă. Asta ar însemna să nu fiu aprinsă şi atunci nu mă micşorez, dar nici nu-mi împlinesc rostul meu.
A doua, ar fi să răspândesc lumină şi căldură şi prin asta să mă dăruiesc chiar pe mine însumi. Asta e mult mai frumos decât sa rămân rece şi fără rost.
Şi voi, oamenii, sunteţi la fel. Când trăiţi numai pentru voi, sunteţi lumânarea neaprinsă, care nu şi-a împlinit rostul. Dar dacă dăruiţi lumină şi căldură, atunci aveţi un sens. Pentru asta trebuie să daţi ceva: iubirea, adevărul, bucuria, încrederea şi dorurile pe care le purtaţi în inimă. Să nu vă temeţi că deveniţi mai mici. Asta e o iluzie. Înlăuntrul vostru e mereu lumină.
Gândiţi-vă, cu pace în suflet, că sunteţi ca o lumânare aprinsă. Eu sunt numai o simplă lumânare aprinsă. Singură luminez mai puţin. Dar când suntem mai multe împreună, lumina şi căldura sunt mai puternice. Şi la voi oamenii e tot aşa, „împreună luminaţi mai mult”.
sursa – Ortodoxia .md
De ce țipă oamenii unii la alții?
Un adevăr trist – clasament avorturi.
Citez – Romania – locul trei la avorturi!
Romania se afla pe locul trei in ceea ce priveste numarul avorturilor din Europa, ea fiind intrecuta de Marea Britanie, care in premiera a devansat Franta.
Daca in Marea Britanie, numarul intreruperilor de sarcina, in 2007, a ajuns la 219.336, in Franta acesta se situeaza la 209.699. Top trei este intregit de Romania, unde numarul avorturilor se situeaza la 150.000.
Urmeaza Italia, cu 127.000 si Spania, cu 112.000, cifrele fiind in crestere in aceasta tara, dupa cum relateaza Daily Mail. In ceea ce priveste ocupanta locului doi, Franta, numarul a ramas aproape constant in ultima decada, in timp ce in Germania si Italia a scazut.
Cifrele, facute publice de Eurostat, mai oglindesc si faptul ca Marea Britanie este si tara in care cele mai multe adolescente, pana la 20 de ani, fac intreruperi de sarcina, 48.150. In Franta, numarul tinerelor de pana la 20 de ani care fac avort este de 31.779, iar in Romania, 17.272.
La nivel mondial, topul este condus de Rusia, SUA, India si Japonia.
Video șoc – ATENȚIE – IMAGINI INTERZISE MINORILOR!
Sperăm ca aceste imagini sa ne dea de gândit…
Fotografii incredibile: dezvoltarea unui fetus în uter – VEZI GALERIE
preluare – Saccsiv’s weblog.
Pilda creionului
Viaţa creştinului trebuie să fie ca un model pentru cei din jur. Dumnezeu ne-a înzestrat cu raţiune pentru a putea să fim de folos aproapelui nostru. Nu vom putea intra în împărăţie fără aproapele nostru, chiar dacă unii fug de acest adevăr. Trebuie să fim modele vii pentru ei, ca ei prin noi să poata dobândi Raiul. Aş vrea să vă prezint o mică pildă care este numită şi „a creionului”. Această micuţă pildă este foarte bogată în învăţături. Această pildă ne poate învăţa esenţialul de credinţă şi ne poate porni pe un drum perfect al frumosului divin!
„Un copil îşi privea bunicul scriind o scrisoare. La un moment dat, întrebă: – Scrii o poveste care ni s-a întâmplat nouă? Sau poate e o poveste despre mine? Bunicul se opri din scris, zâmbi şi-i spuse nepotului: – E adevărat, scriu despre tine. Dar mai important decât cuvintele este creionul cu care scriu. Mi-ar plăcea să fii ca el, când vei fi mare. Copilul privi creionul intrigat, fiindcă nu văzuse nimic special la el. – Dar e la fel ca toate creioanele pe care le-am văzut în viaţa mea! – Totul depinde de felul cum priveşti lucrurile. Există cinci calităţi la creion, pe care dacă reuşim să le menţinem, vom fi totdeauna oameni care trăiesc în bună pace cu lumea. Prima calitate: poţi să faci lucruri mari, dar să nu uiţi niciodată că există o Mână care ne conduce paşii. Pe această mână o numim Dumnezeu şi El ne conduce totdeauna conform dorinţei Lui.
A doua calitate: din când în când trebuie să mă opresc din scris şi să folosesc ascuţitoarea. Asta înseamnă un pic de suferinţă pentru creion, dar până la urmă va fi mai ascuţit. Deci, să ştii să suporţi unele dureri, pentru că ele te vor face mai bun.
A treia calitate: creionul ne dă voie să folosim guma pentru a şterge ce era greşit. Trebuie să înţelegi că a corecta un lucru nu înseamnă neapărat ceva rău, ceea ce este neapărat este să ne menţinem pe drumul drept. A patra calitate: la creion nu este important lemnul sau forma lui exterioară, ci mina de grafit din interior. Tot aşa, îngrijeşte-te de ce se întâmplă înlăuntrul tău.
Şi, în sfârşit, a cincea calitate a creionului: lasă totdeauna o urmă. Tot aşa, să ştii că tot ce faci în viaţă va lăsa urme, astfel că trebuie să încerci să fii conştient de fiecare faptă a ta.”
Ce frumos e să fim ca şi un creion care să aibă o mână de conducător(Dumnezeu), care să aibă nevoie de o ascuţitoare(necazuri care nu ascuţă în cele ale vieţii), dar şi de o radieră. Căci nu putem fi mereu perfecţi. Dar există şansă de ştergere. Dar cel mai important este interiorul creionului. Doamne ajută-ne să putem înţelege această pildă pentru a fi cât mai buni şi să lăsăm urme demne de urmat Amin!
Sursa – Ortodoxie.md
Rugaciune
Rugăciune la revărsatul zorilor
A fericitului Sofronie de la Esex
Doamne Cel Veşnic şi Făcătorule a toate, Care în bunătatea Ta cea nepătrunsă m-ai chemat la această viaţă, Care ai revărsat peste mine harul Botezului şi pecetea Duhului Sfânt, Care ai sădit în mine dorinţa de a Te căuta pe Tine, singurul adevăratul Dumnezeu, ascultă rugăciunea mea.
N-am viaţă, nici lumină, nici bucurie, nici înţelepciune, nici tărie fără numai în Tine, Dumnezeule. Din pricina fărădelegilor mele nu îndrăznesc să-mi ridic ochii spre Tine. Dar Tu n-ai spus ucenicilor Tăi: “Tot ce ve-ţi cere în rugăciune cu credinţă, veţi primi” şi: Orice veţi cere în numele Meu, voi face vouă”.
De aceea îndrăznind te chem: Păzeşte-mă de orice prihană a trupului şi a duhului. Învaţă-mă să mă rog cum se cuvine. Binecuvântează această zi pe care ai dat-o slugii Tale nevrednice. Cu puterea binecuvântării Tale fă-mă în stare să grăiesc şi să lucrez în toată vremea spre slava Ta cu duh curat, cu smerenie, răbdare, dragoste, blândeţe, pace, curaj şi înţelepciune, dându-mi de-a pururea seama de prezenţa Ta. Doamne Dumnezeule, în necuprinsa Ta bunătate, arată-mi calea voii Tale, şi dă-mi să umblu în faţa Ta fără de păcat.
Tu Doamne, Tu ştii cele de care am nevoie. Cunoşti orbirea şi neştiinţa mea, cunoşti neputinţa şi stricăciunea sufletului meu, dar nici durerea şi întristarea mea nu-Ţi sunt ascunse Ţie. De aceea, te rog, ascultă rugăciunea mea şi prin Duhul Tău Cel Sfânt învaţă-mă calea pe care să merg; iar atunci când voinţa mea cea ticăloasă mă va conduce pe alte cărări nu mă cruţa Doamne, ci sileşte-mă să mă întorc spre Tine.
Prin puterea iubirii Tale, fă-mă să mă ţin cu tărie de ceea ce este bine. Păzeşte-mă de tot cuvântul sau fapta care strică sufletul; de orice porniri care nu găsesc bună-plăcere înaintea Ta şi-l rănesc pe semenul meu. Învaţă-mă ce trebuie să spun şi cum trebuie să vorbesc. Dacă e voia Ta să nu răspund, fă-mă să tac în duh de pace, să nu întristez, nici să-i rănesc pe semenii mei.
Aşează-mă în calea poruncilor Tale şi până la ultima mea suflare să nu mă laşi să rătăcesc departe de lumina îndreptărilor Tale, ca poruncile tale să fie singura lege a fiinţei mele pe acest pământ în veci.
Doamne, rogu-Te, ai milă de mine. Păzeşte-mă în întristarea şi nenorocirea mea şi nu ascunde calea mântuirii de la mine. În nebunia mea, Dumnezeule, cer de la Tine lucruri multe şi mari. Dar îmi aduc pururea aminte de răutatea mea, de ticăloşia şi josnicia mea.
Miluieşte-mă!
Nu mă depărta de la Faţa Ta din pricina nevredniciei mele. Ci sporeşte în mine conştiinţa acestei nevrednicii şi dă-mi mie, celui mai rău dintre oameni, să te iubesc pe Tine aşa cum ai poruncit: din toată inima mea şi din tot sufletul meu şi din tot cugetul meu şi cu toată tăria mea: DIN TOATĂ FIINŢA MEA.
Da, Doamne, prin Duhul Tău Cel Sfânt, învaţă-mă dreapta judecată şi cunoştinţă. Dă-mi să cunosc adevărul Tău înainte de a intra în mormânt. Ţine-mă în viaţă în această lume ca să-ţi pot aduce pocăinţă după vrednicie. Nu mă lua la jumătatea zilelor mele, nici cînd mintea mea e oarbă încă. Când Îţi va bineplăcea să pui capăt vieţii mele, dă-mi de veste dinainte ca să-mi pot pregăti sufletul să vină înaintea Ta.
Fii cum mine, Doamne, în acel ceas înfricoţător şi dă-mi bucuria mântuirii Tale. Curăţeşte-mă de toate gândurile tainice, de toată răutatea ascunsă întru mine; şi dă-mi răspuns bun la scaunul de judecată.
Doamne, în mare mila Ta şi necuprinsa Ta dragoste de oameni, ascultă rugăciunea mea! Amin.
From – Ortodoxie
Predica la Duminica Izgonirii lui Adam din rai
Frati crestini,
Citim in Evanghelia de la Matei (6,14-21) asa:
„Că de veţi ierta oamenilor greşealele lor, ierta-va şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; Iar de nu veţi ierta oamenilor greşealele lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşealele voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură. Ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi şi inima ta.”
„…unde este comoara ta, acolo va fi si inima ta!”…ce cuvinte pline de inteles…
Unde este comoara noastra astazi cand mentalitatea noastra trece printr-o noua criza a reperelor si a identitatii? Lumea de azi se vrea „eliberata” de religie si de morala si se „multumeste” cu o falsa independenta si autosuficienta. Ratiunea si-a decretat autonomia si a ocupat locul pe care il ocupa credinta, iar Dumnezeu a fost si este considerat ca inutil si anacronic.
In vremurile mai recente omul autonom a incercat umplerea acestui gol , lasat de uitarea lui Dumnezeu, prin crearea unui nou tip de viziune eshatologica – s-a crezut ca bunastarea si tehnica vor fi capabile sa aduca pe pamant paradisul pierdut…astfel s-a incercat transformarea lumii intr-un paradis al propriilor placeri. Omul recent nu se mai concepe ca o fiinta creata de Dumnezeu, ci ca o fiinta sociala, importanta pentru el fiind „mantuirea” sociala nu mantuirea sufletului, care nu-l mai preocupa deloc…
Unde este comoara noastra? Unde este inima noastra?
In toata aceasta valtoare a lumii, in fata acestei agitatii permanente, in fata nevoilor artificiale de „doping” (viteza, alcool, droguri, etc) Ortodoxia ne pune in fata Duminica Iertarii si realitatea postului. Multi vor zambi la auzul acestor cuvinte crezand ca nu-si au rostul si uitand ca viata este un dar, oferit in mod liber de catre Dumnezeul iubirii, Care ne-a adus „dintru nefiinta la fiinta” nu doar pentru o existenta biologica. In momentul in care ne ducem existenta doar pe plan biologic vom fi ca cei de dinainte de potop , carora Dumnezeu le zice – „Nu va ramane Duhul Meu pururea in oamenii acestia, pentru ca sunt numai trup” (Facere 6,3).
Iubiti credinciosi,
Telul nostru este Imparatia lui Dumnezeu, este indumnezeirea adica „urcusul spre casa Dumnezeului nostru”. Insa Imparatia este si in „mijlocul” nostru sau chiar „inlauntrul” nostru. Imparatia lui Dumnezeu nu este doar un obiect al sperantei noastre viitoare, ci si o realitate care trebuie sa fie prezenta in viata noastra! Sa aratam asadar frumusetea acestei Imparatii inca de pe acum prin iertare si post.
„Iertarea este mireasma pe care violeta o lasă pe călcâiul care a strivit-o.” Ne spunea Mark Twain. Se stie ca o completa definitie ce se poate da ortodoxiei este aceea de religie a iubirii si iertarii. Spune Sfanta Scriptura: „Sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumneseu si cunoaste pe Dumnezeu. Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, caci Dumnezeu este iubire” (I Ioan 4, 7-8); „Cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte.” (I Ioan 3, 14).
Porunca iubirii si a iertarii fata de semeni este asa de categorica pentru un crestin, incat tot acelasi Sfant Apostol spune: „Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este.” (I Ioan 4, 20).
Iertarea si postul sunt antidotul instrainarii de Dumnezeu si refuzul cu fapta al pacatului . Sunt autoeducarea omului pentru refacerea sanatatii lui spirituale si psihice. Prin infranarea de bunavoie sau prin limitarea cantitatii de hrana, a placerilor si a confortului, credinciosul isi exercita vointa, isi combate patimile si readuce stapania mintii asupra sufletului si trupului lui. Se impotriveste legii pacatului, care vine in opozitie cu constiinta lui, si introduce legea lui Dumnezeu, care odihneste constiinta si creeaza adevaratul confort sau adevarata odihna.
Frati crestini,
Prin post constietizam dependenta noastra fata de lume, dar in acelasi timp ne regasim locul nostru de stapan al ei. Doar noi, oamenii ne putem infrana si posti. Animalele sunt conduse de instinctele lor si mananca orice gasesc. Noi, prin abtinerea noastra voluntara de la hrana ne controlam poftele si ne punem in lucrare puterea noastra stapanitoare; inlaturam presiunea pe care o exercita asupra noastra legea naturala si traim libertatea vietii spirituale! In aceasta perspectiva postul isi afla sensul lui deplin.
” A mers avva Lot si i-a zis: avvo, dupa puterea mea imi fac putina pravilă și putinul post și rugăciunea și citirea și liniștea și după puterea mea sunt curat cu cugetele. Ce mai am a face? Deci, sculându-se bătrânul, si-a întins mâinile la cer și i s-au făcut degetele ca zece făclii de foc. Și i-a zis: De voiești, fa-te tot ca focul!” (Avva Iosif cel din Panefo) – Comoara trebuie sa o descoperim inlauntrul nostru, caci fiecare „fibra” a fiintei noastre trebuie sa „arda” de dorul lui Dumnezeu!
Doamne si Stapanul vietii mele, duhul trandaviei, al grijii de multe, al iubirii de stapanire si al grairii in desert nu mi-l da mie.Iar duhul curatiei, al gandului smerit, al rabdarii si al dragostei daruieste-mi-l mie, sluga Ta. Asa, Doamne Imparate, daruieste-mi ca sa-mi vad greselile mele si sä nu osandesc pe fratele meu. Ca binecuvantat esti Tu in vecii vecilor. Amin.
Adevar si Credinta 